Bilanțul prezintă poziția financiară a companiei la un anumit moment. Activele reflectă resursele acesteia, datoriile reprezintă obligațiile, iar capitalurile proprii sunt diferența contabilă dintre active și datorii. Pentru investitor, analiza nu se oprește la dimensiunea bilanțului, ci urmărește calitatea activelor și capacitatea companiei de a-și susține obligațiile.
Această diferență nu este automat prețul la care ai putea vinde afacerea. Unele active sunt ușor de transformat în bani, altele depind de încasări viitoare sau de estimări contabile.
O companie poate avea profit și totuși să rămână cu puțini bani în cont. A vândut, dar clienții nu au plătit încă. Sau a cumpărat stocuri pe care nu reușește să le vândă. Profitul contabil nu asigură, prin el însuși, lichiditatea necesară obligațiilor scadente.
M-aș uita la numerar, creanțe, stocuri și datoriile care trebuie plătite curând. Apoi aș compara cu perioadele anterioare: de ce cresc creanțele? Cum este finanțată creșterea? Ce parte a datoriei ajunge la scadență în următorul an?
Bilanțul se citește împreună cu rezultatele, fluxul de numerar și notele explicative. O cifră izolată spune puțin. Legătura dintre ele arată dacă afacerea produce bani și dacă îi poate folosi când are nevoie.
Pentru verificare: SEC: citirea situațiilor financiare.